Cancer Osos

1. Despre cancerul osos

Sistemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor care intra in componenta organismului. Scheletul este alcatuit din 206 oase, conectate intre ele prin ariculatii. Rolul principal al acestuia este de a suporta greutatea corpului si de a proteja organele. De asemenea, sistemul osos reprezinta partea pasiva a sistemului locomotor care realizeaza miscarea.

Oasele sunt atasate de muschi si contin maduva osoasa (care produce si stocheaza noile celule sangvine, depoziteaza mineralele, proteinele si substantele nutritive).

Osul se alcatuieste din osul compact – un strat exterior dur, si osul trabecular – strat interior spongios. La capetele oaselor si la locul unde acestea au contact se afla un material dur, cartilajul.

• Tesutul osos compact (cortical): este cel mai dur tesut al corpului; se situeaza la exteriorul osului si este invelit de o membrana numita periost, pe seama caruia osul creste in grosime.
• Tesutul osos spongios (trabecular): este o structura destul de usoara, care nu este la fel de dura ca si tesutul osos compact; inconjoara canalul medular (in care se gaseste maduva hematogena cu rol in producerea eritrocitelor, lucocitelor si trombocitelor.

Extremitatile osului lung (os tubular) sunt numite epifize si sunt formate din 95% tesut osos spongios la interior si 5% tesut osos compact spre exterior. Osul lung creste in lungime datorita cartilajului de crestere, iar cresterea se face dinspre epifiza spre diafiza.

Suprafatade articulare a epifizei este alcatuita dintr-un strat subtire de tesut cartilaginos hialin. De asemenea, cartilajul se situeaza la nivelul pieptului, unde se unesc coastele cu sternul, dar si in unele parti ale fetei. Laringele, traheea si partea exterioara a urechii sunt alte parti ale organismului care contin cartilaj.

In osul propriu-zis se regasesc 2 tipuri de celule:

• Osteoclastul: este celula care dizolva osul vechi;
• Osteoblastul: este celula din care se formeaza osul nou;

Desi nu este observabil si avem impresia ca nu sufera modificari, osul este foarte activ, deoarece osul nou se formeaza continuu, in timp ce osul vechi se dizolva. Se intampla ca in unele oase, maduva sa fie formata numai dintr-un tesut gras, iar in alte oase sa fie un amestec de celule grase si celule formatoare de sange. Celulele care formeaza sange produc globule rosii, globule albe si trombocite. De asemenea, in maduva psasa se mai regasesc si celule plasmatice si fibroblaste.

Cancerul osos se intalneste foarte rar la adulti si se dezvolta atunci cand celulele osoase cresc si se inmultesc necontrolat (din cauza unor mutatii la nivel de ADN), formand o masa tumorala, care poate invada treptat structurile sanatoase din vecinatate si migra in organele aflate la distanta (metastaze).

Formatiunile tumorale osoase pot fi atat benigne, cat si maligne, iar diferenta dintre cele doua consta in gradul de agresivitate si posibilitatea de raspandire in vecinatate a celulelor canceroase.

Cancerul osos primar, cel care are ca punct de origine insasi osul, reprezinta mai putin de 0.2% dintre toate cazurile de cancer osos. In rest, tumorile maligne de la nivelul osului sunt defapt metastaze provenite de la cancere cu o alta localizare si se numesc cancere osoase secundare (sau metastazante).

2. Tipuri de cancer osos

Se cunosc peste 30 de feluri de cancer osos primar, dar cel mai des intalnite sunt urmatoarele:

• Osteosarcom: apare mai ales la copii si adolescenti si afecteaza articulatia genunchiului, umarului si soldului cu tendinta de cresterea si diseminare rapida;
• Sarcomul Ewing: numele este dat de medicul care a descris pentru prima data acest tip de cancer, formandu-se in oase si in tesuturile moi din jur: solduri, coaste, omoplati, sau in oasele lungi de la picioare;
• Condrosarcomul: se dezvolta in celulele care ajuta la dezvoltarea cartilajului, afectand de cele mai multe ori oasele membrelor superioare, pelvisul, coastele; se manifesta in general in cazul persoanelor de varsta a doua si a treia;
• Cordomul: este o tumoare rara care se dezvolta la nivelul oaselor coloanei vertebrale (sau la baza craniului). Apare mai ales la persoanele in varsta. De asemenea, barbatii au mai multe sanse sa dezvolte aceasta afectiune decat femeile;

Cancerul osos benign este reprezentat de masele tumorale care nu disemineaza de la locul formarii, insa prin dezvoltarea localizara, tesutul osos poate fi afectat de aparitia fracturilor spontane. Cele mai frecvente tumori benigne ale tesutului osos sunt urmatoarele:

• Displazia fibroasa: este o tulburare a dezvoltarii sistemului osos, care predispune la aparitia fracturilor spontane;
• Encondromul: reprezinta o formatiune chistica de la nivelul cartilajului de crestere, care evolueaza in cadrul sindroamelor Mafucci si Ollier;
• Chistul osos anevrismal: se datoreaza unei anomalii de dezvoltare a vaselor de sange, care datorita dimensiunilor, poate conduce la afectarea cartilajelor de crestere;
• Osteocondrom: este cel mai frecvent tip de cancer benign al tesutului osos, apare cel mai adesea la adolescenti si afecteaza membrele superioare si inferioare in zona cartlajului de crestere;
• Fibromul osos neosifiant: apare la copii si adolescenti, prin afectarea membrelor inferioare;
• Tumori cu celule gigante: sunt niste formatiuni tumorale specifice adultilor, care prezinta localizare metafizara, in afara cartilajelor de crestere;
• Metastazele osoase: de cele mai multe ori, cancerul osos provine din alta parte. Acesta se numeste cancer metastatic si cel mai adesea are ca origine o alta tumora, de cele mai multe ori la san, prostata sau pulmonara. Atunci cand celulele canceroase din os sunt privite la microscop, ele arata exact ca tesutul din care provin.
  

3. Ce determina aparitia cancerului osos

Inca nu s-a descoperit cauza exacta a cancerelor osoase, insa s-au constatat doua tipuri de gene in interiorul celulelor noastre, care au de-a face cu multiplicarea si moartea celulara.

• Genele care promoveaza diviziunea celulara – oncogene;
• Genele fac ca celulele sa moara la momentul potrivit (apoptoza) sunt numite gene supresoare tumorale;

Cancerele osoase pot fi cauzate de mutatii mostenite sau dobandite ale ADN-ului, care pot activa atat genele oncogene, cat si genele supersoare tumorale.

Un numar redus de cancere osoase (de cele mai multe ori, osteosarcoame) sunt cauzate de defecte ale anumitor gene.

• Boala Paget este o afectiune benigna, precanceroasa, care afecteaza unul sau mai mult oase. Un procent de 1% dintre pacientii care sufera de aceasta boala dezvolta cancerul osos – cel mai adesea, osteosarcom.
• Osteocondroamele multiple pot fi mostenite. Aceasta boala este favorizata de o mutatie in oricare dintre cele 3 gene EXT1 , EXT2 sau EXT3 si se poate asocia cu risc crescut de condrosarcoame.
• Retinoblastomul poate fi determinat de o mutatie a genei RB1 si un cancer ereditar ocular la copii. De asemenea, mutatia acestei gene poate provoca dezvoltarea sarcoamelor osoase sau ale tesuturilor moi.
• Encondromatoza multipla (encondromul este o tumoare benigna de cartilaj care creste in os), poate fi asociata cu un risc crescut de a dezvolta condrosarcoame.
• Cordoamele, care sunt mai frecvente in unele familii, se crede ca sunt legate de modificari ale cromozomului 7, dar si de boala scleroza tuberoasa.

De asemenea, expunerea la radiatii ionizante in doze mari, spre exemplu dupa radioterapia utilizata in scop oncologic, riscul formarii cancerului osos primar in zona iradiata creste (este mai ridicat la adultii tineri).

Mineralele radioactive, precum radiul sau strontiul, se acumuleaza in oase si cresc riscul dezvoltarii cancerului osos primar.

Transplantul de maduva osoasa a fost asociat cu cancerul osos.

4. Simptome

Cele mai frecvente simotome ale cancerului osos sunt urmatoarele:

• Durerile puternice ale oaselor si ale articulatiilor sunt cel mai des intalnite simptome ale cancerului osos. Este vorba despre o durere care devine constanta in timp si care nu poate fi ameliorata cu analgezice usoare.
• Dificultati locomotorii;
• Pierdere in greutate si oboseala;
• Fracturi patologice;
• Rigididate a osului, lipsa sensibilitatii membrului afectat;
• Umflaturi, deformari la nivelul osului;
• Insomnii;
• Amorteala si furnicaturi sau chiar slabiciune (frecvent in cancerul din oasele coloanei vertebrale);
• Probleme la inghitire (disfagie) sau dificultati la respiratie (dispnee) – apar in cancerele de la nivelul vertebrelor cervicale care comprima tesuturile de vecinatate prin cresterea tumorii in partea din spate a gatului.

5. Stadializarea cancerului osos

Stadializarea cncerului se realizeaza prin urmarirea la microscop a celulelor canceroase si a celor sanatoase, descriind acest tip de cancer prin grade. In tesutul sanatos se intalnesc de regula mai multe tipuri de celule care sunt grupate impreuna.

In momentul in care cancerul arata asemanator cu tesutul sanatos si are in alcatuire grupari celulare diferite, tumora este de grad scazut, sau diferentiata, iar daca exista diferente mari intre tesutul sanatos si cel canceros, tumora este una de grad inalt, sau slab diferentiata.

• Stadiul I:  tumoarea nu este mare, celulele canceroase sunt localizate.
• Stadiul II:  celulele canceroase sunt inca localizate, dar tumoarea a crescut.
• Stadiul III:  tumoarea s-a dezvoltat si cancerul s-a raspandit in alte zone ale aceluiasi os.
• Stadiul IV: cancerul s-a raspandit de la os in alte zone ale corpului (plamani, ficat).

6. Masuri de preventie

Prevenire cancerelor osoase inseamna evitarea factorilor de risc si amplificarea factorilor de protectie, care pot fi controlati. Un stil de viata sanatos, integrarea activitatilor fizice in rutina noastra zilnica, o dieta bogata in alimente vii (fructe si legume), peste, cereale si asa mai departe, toate avand un efect benefic semnificativ aupra sistemului imunitar.

Unele persoane sunt mai sensibile decat altele la factorii care pot provoca un cancer osos, iar din acest motiv este foarte important sa identificam factorii personali de risc, precum anumite boli genetice, istoricul familial de cancer osos, istoricul familial si personal de cancer, radiotrapia administrata anterior sau transplantul de celule stem.

1. Despre cancerul osos

Sistemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor care intra in componenta organismului. Scheletul este alcatuit din 206 oase, conectate intre ele prin ariculatii. Rolul principal al acestuia este de a suporta greutatea corpului si de a proteja organele. De asemenea, sistemul osos reprezinta partea pasiva a sistemului locomotor care realizeaza miscarea.

Oasele sunt atasate de muschi si contin maduva osoasa (care produce si stocheaza noile celule sangvine, depoziteaza mineralele, proteinele si substantele nutritive).

Osul se alcatuieste din osul compact – un strat exterior dur, si osul trabecular – strat interior spongios. La capetele oaselor si la locul unde acestea au contact se afla un material dur, cartilajul.

• Tesutul osos compact (cortical): este cel mai dur tesut al corpului; se situeaza la exteriorul osului si este invelit de o membrana numita periost, pe seama caruia osul creste in grosime.
• Tesutul osos spongios (trabecular): este o structura destul de usoara, care nu este la fel de dura ca si tesutul osos compact; inconjoara canalul medular (in care se gaseste maduva hematogena cu rol in producerea eritrocitelor, lucocitelor si trombocitelor.

Extremitatile osului lung (os tubular) sunt numite epifize si sunt formate din 95% tesut osos spongios la interior si 5% tesut osos compact spre exterior. Osul lung creste in lungime datorita cartilajului de crestere, iar cresterea se face dinspre epifiza spre diafiza.

Suprafatade articulare a epifizei este alcatuita dintr-un strat subtire de tesut cartilaginos hialin. De asemenea, cartilajul se situeaza la nivelul pieptului, unde se unesc coastele cu sternul, dar si in unele parti ale fetei. Laringele, traheea si partea exterioara a urechii sunt alte parti ale organismului care contin cartilaj.

In osul propriu-zis se regasesc 2 tipuri de celule:

• Osteoclastul: este celula care dizolva osul vechi;
• Osteoblastul: este celula din care se formeaza osul nou;

Desi nu este observabil si avem impresia ca nu sufera modificari, osul este foarte activ, deoarece osul nou se formeaza continuu, in timp ce osul vechi se dizolva. Se intampla ca in unele oase, maduva sa fie formata numai dintr-un tesut gras, iar in alte oase sa fie un amestec de celule grase si celule formatoare de sange. Celulele care formeaza sange produc globule rosii, globule albe si trombocite. De asemenea, in maduva psasa se mai regasesc si celule plasmatice si fibroblaste.

Cancerul osos se intalneste foarte rar la adulti si se dezvolta atunci cand celulele osoase cresc si se inmultesc necontrolat (din cauza unor mutatii la nivel de ADN), formand o masa tumorala, care poate invada treptat structurile sanatoase din vecinatate si migra in organele aflate la distanta (metastaze).

Formatiunile tumorale osoase pot fi atat benigne, cat si maligne, iar diferenta dintre cele doua consta in gradul de agresivitate si posibilitatea de raspandire in vecinatate a celulelor canceroase.

Cancerul osos primar, cel care are ca punct de origine insasi osul, reprezinta mai putin de 0.2% dintre toate cazurile de cancer osos. In rest, tumorile maligne de la nivelul osului sunt defapt metastaze provenite de la cancere cu o alta localizare si se numesc cancere osoase secundare (sau metastazante).

2. Tipuri de cancer osos

Se cunosc peste 30 de feluri de cancer osos primar, dar cel mai des intalnite sunt urmatoarele:

• Osteosarcom: apare mai ales la copii si adolescenti si afecteaza articulatia genunchiului, umarului si soldului cu tendinta de cresterea si diseminare rapida;
• Sarcomul Ewing: numele este dat de medicul care a descris pentru prima data acest tip de cancer, formandu-se in oase si in tesuturile moi din jur: solduri, coaste, omoplati, sau in oasele lungi de la picioare;
• Condrosarcomul: se dezvolta in celulele care ajuta la dezvoltarea cartilajului, afectand de cele mai multe ori oasele membrelor superioare, pelvisul, coastele; se manifesta in general in cazul persoanelor de varsta a doua si a treia;
• Cordomul: este o tumoare rara care se dezvolta la nivelul oaselor coloanei vertebrale (sau la baza craniului). Apare mai ales la persoanele in varsta. De asemenea, barbatii au mai multe sanse sa dezvolte aceasta afectiune decat femeile;

Cancerul osos benign este reprezentat de masele tumorale care nu disemineaza de la locul formarii, insa prin dezvoltarea localizara, tesutul osos poate fi afectat de aparitia fracturilor spontane. Cele mai frecvente tumori benigne ale tesutului osos sunt urmatoarele:

• Displazia fibroasa: este o tulburare a dezvoltarii sistemului osos, care predispune la aparitia fracturilor spontane;
• Encondromul: reprezinta o formatiune chistica de la nivelul cartilajului de crestere, care evolueaza in cadrul sindroamelor Mafucci si Ollier;
• Chistul osos anevrismal: se datoreaza unei anomalii de dezvoltare a vaselor de sange, care datorita dimensiunilor, poate conduce la afectarea cartilajelor de crestere;
• Osteocondrom: este cel mai frecvent tip de cancer benign al tesutului osos, apare cel mai adesea la adolescenti si afecteaza membrele superioare si inferioare in zona cartlajului de crestere;
• Fibromul osos neosifiant: apare la copii si adolescenti, prin afectarea membrelor inferioare;
• Tumori cu celule gigante: sunt niste formatiuni tumorale specifice adultilor, care prezinta localizare metafizara, in afara cartilajelor de crestere;
• Metastazele osoase: de cele mai multe ori, cancerul osos provine din alta parte. Acesta se numeste cancer metastatic si cel mai adesea are ca origine o alta tumora, de cele mai multe ori la san, prostata sau pulmonara. Atunci cand celulele canceroase din os sunt privite la microscop, ele arata exact ca tesutul din care provin.
  

3. Ce determina aparitia cancerului osos

Inca nu s-a descoperit cauza exacta a cancerelor osoase, insa s-au constatat doua tipuri de gene in interiorul celulelor noastre, care au de-a face cu multiplicarea si moartea celulara.

• Genele care promoveaza diviziunea celulara – oncogene;
• Genele fac ca celulele sa moara la momentul potrivit (apoptoza) sunt numite gene supresoare tumorale;

Cancerele osoase pot fi cauzate de mutatii mostenite sau dobandite ale ADN-ului, care pot activa atat genele oncogene, cat si genele supersoare tumorale.

Un numar redus de cancere osoase (de cele mai multe ori, osteosarcoame) sunt cauzate de defecte ale anumitor gene.

• Boala Paget este o afectiune benigna, precanceroasa, care afecteaza unul sau mai mult oase. Un procent de 1% dintre pacientii care sufera de aceasta boala dezvolta cancerul osos – cel mai adesea, osteosarcom.
• Osteocondroamele multiple pot fi mostenite. Aceasta boala este favorizata de o mutatie in oricare dintre cele 3 gene EXT1 , EXT2 sau EXT3 si se poate asocia cu risc crescut de condrosarcoame.
• Retinoblastomul poate fi determinat de o mutatie a genei RB1 si un cancer ereditar ocular la copii. De asemenea, mutatia acestei gene poate provoca dezvoltarea sarcoamelor osoase sau ale tesuturilor moi.
• Encondromatoza multipla (encondromul este o tumoare benigna de cartilaj care creste in os), poate fi asociata cu un risc crescut de a dezvolta condrosarcoame.
• Cordoamele, care sunt mai frecvente in unele familii, se crede ca sunt legate de modificari ale cromozomului 7, dar si de boala scleroza tuberoasa.

De asemenea, expunerea la radiatii ionizante in doze mari, spre exemplu dupa radioterapia utilizata in scop oncologic, riscul formarii cancerului osos primar in zona iradiata creste (este mai ridicat la adultii tineri).

Mineralele radioactive, precum radiul sau strontiul, se acumuleaza in oase si cresc riscul dezvoltarii cancerului osos primar.

Transplantul de maduva osoasa a fost asociat cu cancerul osos.

4. Simptome

Cele mai frecvente simotome ale cancerului osos sunt urmatoarele:

• Durerile puternice ale oaselor si ale articulatiilor sunt cel mai des intalnite simptome ale cancerului osos. Este vorba despre o durere care devine constanta in timp si care nu poate fi ameliorata cu analgezice usoare.
• Dificultati locomotorii;
• Pierdere in greutate si oboseala;
• Fracturi patologice;
• Rigididate a osului, lipsa sensibilitatii membrului afectat;
• Umflaturi, deformari la nivelul osului;
• Insomnii;
• Amorteala si furnicaturi sau chiar slabiciune (frecvent in cancerul din oasele coloanei vertebrale);
• Probleme la inghitire (disfagie) sau dificultati la respiratie (dispnee) – apar in cancerele de la nivelul vertebrelor cervicale care comprima tesuturile de vecinatate prin cresterea tumorii in partea din spate a gatului.

5. Stadializarea cancerului osos

Stadializarea cncerului se realizeaza prin urmarirea la microscop a celulelor canceroase si a celor sanatoase, descriind acest tip de cancer prin grade. In tesutul sanatos se intalnesc de regula mai multe tipuri de celule care sunt grupate impreuna.

In momentul in care cancerul arata asemanator cu tesutul sanatos si are in alcatuire grupari celulare diferite, tumora este de grad scazut, sau diferentiata, iar daca exista diferente mari intre tesutul sanatos si cel canceros, tumora este una de grad inalt, sau slab diferentiata.

• Stadiul I:  tumoarea nu este mare, celulele canceroase sunt localizate.
• Stadiul II:  celulele canceroase sunt inca localizate, dar tumoarea a crescut.
• Stadiul III:  tumoarea s-a dezvoltat si cancerul s-a raspandit in alte zone ale aceluiasi os.
• Stadiul IV: cancerul s-a raspandit de la os in alte zone ale corpului (plamani, ficat).

6. Masuri de preventie

Prevenire cancerelor osoase inseamna evitarea factorilor de risc si amplificarea factorilor de protectie, care pot fi controlati. Un stil de viata sanatos, integrarea activitatilor fizice in rutina noastra zilnica, o dieta bogata in alimente vii (fructe si legume), peste, cereale si asa mai departe, toate avand un efect benefic semnificativ aupra sistemului imunitar.

Unele persoane sunt mai sensibile decat altele la factorii care pot provoca un cancer osos, iar din acest motiv este foarte important sa identificam factorii personali de risc, precum anumite boli genetice, istoricul familial de cancer osos, istoricul familial si personal de cancer, radiotrapia administrata anterior sau transplantul de celule stem.

Ce este cancerul osos?

Simptome cancer osos

Riscuri și cauze cancer osos

Tipuri de cancer osos

Chirurgie de economisire a membrelor pentru cancer osos

Ce este cancerul osos secundar?

Tratamentul cancerului osos secundar

Tipuri de intervenții chirurgicale pentru cancerul osos

Opțiuni de tratament pentru cancerul osos

Stadiile cancerului osos

Chirurgie pentru îndepărtarea unui membru (amputare)

Teste pentru diagnosticare

Tipuri de operații pentru cancerul sinusal paranasal

Eliminarea cancerului în stadii incipiente

Posibile efecte secundare ale intervenției chirurgicale