In cazul in care sunt prezente simptome de cancer, medicul va examina penisul si va il palpa pentru a simti daca exista vreo tumefiere. Daca aspectul penisului nu este normal sau daca medicul simte la palpare o tumefiere, va fi prelevata o mica mostra de tesut de la nivelul penisului (procedeu denumit biopsie), care va fi apoi examinata la microscop pentru a se vedea daca sunt prezente celule canceroase. Sansele de vindecare si alegerea tratamentului depind de stadiul cancerului, daca acesta este localizat doar la nivelul penisului sau a diseminat si in alte locuri) si de starea generala de sanatate a pacientului. Odata ce a fost descoperit cancerul penian, vor fi efectuatemai multe teste pentru a se vedea daca celulele canceroase au diseminat de la nivelul penisului in alte regiuni ale corpului (stadializare). Pentru tratament se utilizeaza ca stadii pentru cancerul de penis:

Stadiul I

Celulele canceroase se gasesc numai la suprafata glandului (in capul penisului) si in preput (pielea nefixata care acopera capul penisului).

Stadiul II

Celulele canceroase se gasesc in tesuturile profunde ale glandului si s-au raspandit de-a lungul axului penisului (in cilindrii alungiti, subtiri de tesut din interiorul penisului, ce

contin tesut spongios si care se intind pentru a produce erectiile).

Stadiul III

Celulele canceroase se gasesc in penis si au diseminat in ganglionii limfatici aflati in vecinatate, in regiunea inghinala. (Ganglionii limfatici sunt structuri de mici dimensiuni, in forma de bob de fasole, care sunt raspaditi in intregul organism; ei produc si depoziteaza celulele care lupta impotriva infectiilor).

Stadiul IV

Celulele canceroase se gasesc in intregul penis si in ganglionii limfatici din regiunea inghinala si/sau au diseminat in alte parti ale corpului.

Stadializare
T – Tumoarea primara

Tis – carcinom in situ cuprinde printre altele maladia Bowen si eritroplazia Queyrat;

Ta – carcinom verucos neinvaziv;

T1- invazia structurilor conjunctive subepiteliale;

T2- prinderea corpului spongios sau cavernos;

T3 – invazia uretrei si prostatei;

T4 – invazia altor structuri vecine.

N – afectare ganglionara

Nx- nu e posibila stadializarea

N0 – ganglionii regionali nu sunt invadati;

N1 – invazia unui ganglion inghinal superficial;

N2 – mai multor ganglioni superficiali sau invazie bilaterala;

N3 – invazia ganglionilor inghinali profunzi sau pelvini;

M- Metastaze

Mx – stadializarea nu poate fi facuta din lipsa de date

M0 – fara metastaze;

M+ metastaze urmata de organul afectat

Diagnosticul diferential se face cu:

– sancrul luetic (serologie si evidentierea directa a Treponemei prin examinare in camp intunecat)

– sancroidul (produs de Haemophylus ducrei evidentiat prin culturi),

– boala Peyronie sau induratia plastica a corpilor cavernosi apare sub forma unor placi dure,

– leucoplakia, condilomatoza Buschke- Lowenstein precum si alte afectiuni benigne sau precanceroase pot fi diferentiate doar prin examenul histopatologic.

Cancerul penian este reprezentat histologie, in cea mai mare parte din cazuri, de catre carcinoamele scuamoase spinocelulare (epidermoide). Leziunea apare in 60-70% din cazuri in santul balanic, in vecinatatea coroanei si se extinde atat spre gland cat si spre fata mucoasa a preputului. Initial apare un nodul dur, nedureros care progreseaza spre tumoarea vegetant-papilara ce se poate ulcera, capatand forma unei leziuni erodate, cu fund murdar si margini proeminente. Clinic se descriu 3 forme, ca frecventa:

– ulcerovegetanta

– infiltratie pura

– superficiala serpiginoasa

Tumoarea exofitica are un aspect rosu murdar, acoperit cu secretii, sangeranda. Preputul este rapid infiltrat, iar decalotarea este rapid imposibila, urina stagneaza, ceea ce mareste ulcerarea si infectarea tumorii, rezultand in final un fongus tumorai. Local se extinde spre corpii caver-nosi si uretra, generand tulburari de ecuare urinara. Adenopatia apare frecvent, initial cu sediul inghinal superficial si profund, fiind inflamatorie sau neoplazica. Inzia limfatica variaza intre 33% si 80%, fiind in functie de gradul de anaplazie celulara, volumul tumoral, infiltratia locala. Natura neoplazica a adenopatiei trebuie verificata histologic.In unele cazuri extensia limfatica depaseste statia inghinala realizand metastazarea ganglio-nara. Metastazele se realizeaza pe cale hemato-gena, rar si tardiv, frecventa lor variind intre 5-l0%, interesand plamanul, ficatul, sistemul nervos si mai rar tubul digestiv, pielea sau alte organe. Decesul acestor pacienti poate surveni prin intoxicatia septico-tumorala, anemia gra secundara sange-rarilor repetate sau extensiei loco-regionale. Diagnosticul paraclinic se bazeaza pe elementele de histopatologie in primul rand. Bilantul de extensie cuprinde: ecografia abdominala pelvina, urografia, tomografia computerizata, radiografia pulmonara, radiografii osoase, scintigrafia osoasa (in cazuri selectionate).

Factori de risc:

Tumorile peniene reprezinta un procent redus din totalul neoplasmelor in America de Nord si Europa (aproximativ 5 %) si mult mai ridicat in tarile subdezvoltate din Africa si America de Sud. Afecteaza in general barbati peste 40 de ani cu o conditie socio-economica precara. Printre factorii cauzali incriminati se numara:

– igiena locala defectuoasa

– subnutritia

– infectiile virale (papovavirusuri care la partenerele celor afectati produc de 7 ori mai frecvent cancer de col uterin)

– maladiile precanceroase cum ar fi eritroplazia Queyrat, boala Bowen, leucoplakia, condilomatoza Buschke-Lowenstein). Asadar profilaxia s-ar putea face indepartand majoritatea acestor factori

– fumatul, alcoolul sau alimentatia.

Simptome:

Simptomatologia progreseaza odata cu cancerul. La inceput apare o formatiune de dimensiuni mici, nedureroasa, care poate cel mult deranja din punct de vedere estetic. Ulterior se produce marirea de volum a glandului, aparitia disuriei si a unei supuratii pestilentiale, retentie de urina, hematurie. Evolutia naturala poate ajunge chiar pana la autoamputatii de penis de cauza inflamatorie sa tumorala. La inspectia medicala se observa leziunea care poate avea aspect ulcerativ, proliferativ, supurativ. Glandul este marit de volum si decalotarea este impiedicata prin fimoza. Palparea bilaterala a regiunii inghinale evidentiaza adenopatia multipla cu aspectul caracteristic de ” closca cu pui”. Ganglionii pot fi mobili sau nu si nedurerosi. Complicatiile posibile apar fie ca o consecinta a invaziei locale (care se poate suprainfecta), fie din cauza metastazelor. Cuprind supuratia locala, sindromul anemic, retentie de urina, fracturi osoase, insuficienta hepatica, sangerare. Supravietuirea la 5 ani variaza in functie de extensia ganglionara de la 90 % in cazul lipsei acesteia, la 50 % in cazul prinderii ganglionilor inghinali superficiali, la 20 % in cazul afectarii ganglionilor inghinali profunzi sau iliaci si este aproape de 0 in cazul prezentei metastazelor.

Tratament:

In acest moment, se utilizeaza patru tipuri de tratament:
– chirurgical (inlaturarea cancerului prin operatie)
– radioterapie (foloseste raze x in doza mare sau alte raze cu energie inalta, pentru distrugerea celulelor canceroase si a se micsora dimensiunea tumorilor)
– chimioterapie (foloseste medicamente pentru a distruge celulele canceroase)
– terapie biologica (intareste sistemul imun pentru ca acesta sa lupte impotriva cancerului).

1)Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical este cel mai utilizat tratament in toate stadiile cancerului de penis. Chirurgul poate dori sa indeparteze cancerul folosind ca proceduri:

– excizie locala larga – indeparteaza numai cancerul si o oarecare portiune de tesut normal de ambele parti

– microchirurgie – este o operatie care inlatura cancerul si cat mai putin tesut normal posibil

– chirurgia cu laser

– circumcizia – este o operatie in care se indeparteaza preputul

– amputarea penisului – este o operatie in care se indeparteaza penisul; este cel mai frecvent folosit si cel mai eficient tratament al cancerului de penis

– penectomia partiala se indeparteaza doar o parte din penis

– penectomia totala se indeparteaza tot penisul

– in timpul operatiei pot fi scosi si ganglionii limfatici din regiunea inghinala.

2) Radioterapia

Radioterapia foloseste raze x sau alte raze cu energie inalta pentru a distruge celulele canceroase si pentru a se scadea dimensiunea tumorii. Iradierea se poate face cu ajutorul unui dispozitiv aflat in afara corpului (iradiere externa) sau prin montarea de materiale radioactive, aflate in interiorul unor tuburi subtiri de plastic, in zonele in care se gasesc celulele canceroase (iradiere interna). Radioterapia poate fi folosita singura sau dupa interventia chirurgicala.

3) Chimioterapia

Chimioterapia foloseste medicamente care distrug celulele canceroase. Crema cu fluorouracil (un medicament chimioterapic care se aplica pe pielea penisului) este folosita in cazul cancerelor de penis localizate pe suprafete foarte mici.

4) Terapia biologica

Terapia biologica ajuta organismul sa lupte impotriva cancerului, folosind materiale produse de organism sau fabricate in laborator, pentru a intari in mod direct sau a restabili mecanismele de aparare naturale ale organismului impotriva bolii. Tratamentul biologic este uneori denumit terapia de modificare a raspunsului biologic.

5) Tratament in functie de stadiu

Tratamentul cancerului de penis depinde,de stadiul bolii, de tipul bolii si de varsta pacientului si de starea sa generala de sanatate. Nu toti pacientii pot fi vindecati cu terapia standard si unele tratamente standard pot avea mai multe efecte secundare.