Cancer Ovarian

1. Despre cancerul ovarian

Ovarele sunt unul dintre cele mai importante organe interne ale aparatului genital feminin si joaca un rol esential in procesul de reproducere. Acestea sunt glande care produc hormoni sexuali – estrogenul si progestronul. De asemenea, in foliculii din interiorul lor apar, se dezvolta si ajung la maturitate ovulele gata pentru a fi fecundate.

Ovarele sunt glande endocrine care se prezinta sub forma de migdala, iar impreuna cu trompele uterine, colul uterin (cervix), uterul si vaginul, formeaza aparatul reproducator feminin. Ovarele se situeaza intraperitoneal, pe peretele lateral al cavitatii pelviene, de o parte si de alta a uterului si a rectului. In cazul femeilor adulte, lungimea ovarelor este de 3.5 cm, latimea este de 2 cm si grosimea de 1 cm.

Acestea se situeaza in apropierea trompelor uterine, in fosa ovariana (depresiune localizata la nivelul peritoneului parietal, de la nivelul pelvisului), fiind doua organe pereche mobile, fixate lejer de structurile anatomice din vecinatatea lor. Suprafata ovarelor este acoperita de un tesut (epiteliu) cubic unistratificat. Sub acesta, se regaseste un tesut numit colagen, numit si tunica albuginea. In continuare se regaseate cortexul, care contine foliculi ovarieni. Partea centrala a ovarului este medulara care este alcatuita din tesut conjunctiv, vascularizata si reprezinta hilul ovarian.

Cancerul ovarian este o afectiune maligna care se dezvolta atunci cand celulele epiteliale incep sa se multiplice haotic si necontrolat. Adesea, boala nu este detectata la timp si celulele canceroase se raspandesc in pelvis si abdomen. Acesta ocupa locul 7 ca frecventa in cazul femeilor si reprezinta a 5-a cauza de deces prin cancer la femei la nivel mondial.

Daca este descoperit devreme, cancerul ovarian poate fi tratat cu succes.  Mai putin de o treime din totalul cazurilor de cancer de ovar sunt diagnosticate inainte de a metastaza. In general, cancerul ovarian este mai des intalnit in tarile industrializate, in care femeile nasc mai putini copii. Specialistii estimeaza ca 1 din 70 de femei dezvolta cancer ovarian de-a lungul vietii.

Exist o mare varietate de tumori ovariene, iar in proportie de 90% dintre cele maligne sunt de tip epitelial. De cele mai multe ori, cancerul ovarian este diagnosticat la pacientele de peste 40 de ani, varful maxim al incidentei afectiunii fiind in decada a sasea de varsta. Se declanseaza in special la femeile care traverseaza perioada menopauzei, specialistii fiind de parere ca dereglarile hormonale care caracterizeaza aceasta perioada au un important rol in promovarea carcinogenezei. In cazul in care in antecedentele familiale se regasesc astfel de afectiuni, sansele de aparitie a cancerul ovarian se amplifica. Se speculeaza ca si cancerul mamar poate influenta aparitia consecutiva a cancerului ovarian, aceasta agregare neoplazica fiind observata la din ce in ce mai multe paciente.

2. Tipuri de cancer ovarian

S-au descoperit aproximativ 40 de forme diferite de cancer ovarian, unele dintre ele fiind insa mai frecvente. Tipul de celule în care se dezvoltă cancerul determină tipul de cancer ovarian.

Tipurile de cancer ovarian intalnite cel mai adesea sunt urmatoarele:

• Tumora epiteliala: debuteaza in stratul stratul subtire de tesut ce acopera exteriorul ovarelor. Aproximativ 90% dintre cancerele ovariene sunt tumori epiteliale.
• Tumora stromala: apare in tesuturile ovariene care contin celule care produc hormoni. Aceste tumori sunt de obicei diagnosticate într-o etapă timpurie comparativ cu alte tumori ovariene. Aproximativ 7% dintre tumorile ovariene sunt stromale.
• Tumora celulelor germinale: este o forma rara de cancer ovarian care incepe in celulele producatoare de ovule; afecteaza in special adolescentele si femeile tinere. Are o dezvoltare agresiva, insa daca este depistat timpuriu, are o rata buna de succes.

3. Ce determina aparitia cancerului ovarian

De regula, cancerul ovarian se declanseaza atunci cand, in ovare, celulele sanatoase sufera o mutatie la nivel de ADN. Celulele sanatoase, in mod normal, cresc, se multiplica, au o viata limitata si apoi mor, insa atunci cand se multiplica haotic si necontrolat, se transforma in celule canceroase, formand o masa tumoarala. In timp, tumora poate infecta tesuturile din apropiere si se poate extinde pana in alte zone ale corpului (metastaza).

Inca nu se cunoaste cauza exacta care cauzeaza cancerul ovarian, dar au fost identificati o multituine de factori de risc:

• Varsta: riscul de cancer ovarian creste odata cu inaintarea in varsta, de cele mai multe ori debutand la menopauza. Se speculeaza ca aproximativ 8 din 10 femei sunt diagnosticate dupa varsta de 50 de ani.
• Factori genetici: aproximativ 10-15% dintre cazuri de cancer ovarian apar in urma unei mutatii genetice transmise generational. Atunci cand genele BRCA1 si BRCA2 sufera mutatii, riscul creste cu 10-20%. Aproximativ 10% dintre cazuri apar pe fondul prezentei acestor gene.
• Istoricul familial: riscul de cancer ovarian creste daca un membru apropiat al familiei sufera/a suferit de cancer mamar sau ovarian.
• Afecţiunile ereditare: exista mai multe tipuri de afectiuni care cresc riscul imbolnavirii cu cancer ovarian – sindromul Peutz-Jeghers, sindromul Gorlin, sindromul Lynch, ataxia-telangiectasia.
• Istoricul reproducator: in cazul femeilor care nu au avut niciodata copii sau care infertile pot avea un risc crescut de cancer ovarian.
• Greutate si inaltime: femeile obeze, la varsta adulta prezinta un risc cu 50% mai ridicat de imbolnavire cu cancer ovarian.
• Endometrioza: aceasta afectiune poate creste riscul anumitor tipuri de cancer ovarian, inclusiv cancerul ovarian si endometrial.
• Terapie de substitutie hormonala: riscul se mareste cu cat o femeie beneficiaza mai mult de aceasta terapie, dar scade in timp dupa finalizarea acesteia.
• Fumatul: incetarea fumatului poate reduce riscul de aparitie a cancerului ovarian.
• Varsta de incepere si incheiere a menstruatiei: menstruatia de la o varsta frageda sau menopauza timpurie pot creste riscul de cancer ovarian.
• Folosirea pudrei de talc: s-a constatat o legatura intre folosirea pudrei de talc in zona intima si un risc mai mare de cancer ovarian.
• Expunerea la azbest.

4. Simptome

De cele mai multe ori, cancerul ovarian, in stadiile incipiente, nu prezinta prea multe simptome. Primul semn clar al aparitiei acestuia este marirea in volum a unui ovar. Printre simptomele cancerului ovarian se regasesc:

• Oboseala cronica;
• Dureri de spate;
• Dureri de picioare;
• Balonarea (umflarea) abdomenului (cauzata de volumul de fluide acumulat in abdomen, pe care le produce tumora);
• Discomfort in zona pelviana;
• Indigestie;
• Dureri stomacale frecvente;
• Pierderea sau cresterea inexplicabila in greutate;
• Sangerari anormale vaginale;
• Durere in timpul actului sexual;
• Durere in zona pelviana;
• Urinari frecvente;
• Schimbari ale tractului intestinal, aparitia constipatiei;
• Senzatie de plin in timpul mesei, dupa doar cateva inghitituri;

5. Stadializarea cancerului ovarian

Sistemul FIGO (Federația Internațională de Obstetrică și Ginecologie) este cel mai utilizat in stadializarea cancerului ovarian, care cuprinde 4 stadii, doua dintre ele compun faza incipienta a bolii, iar ultimele doua prezinta faza avansata.

Stadiul I

In acest stadiu, cancerul se localizeaza doar in zona ovarelor.

• Stadiul IA: boala apare doar la unul dintre ovare.
• Stadiul IB: boala se extinde pana la celalalt ovar.
• Stadiul IC: celulele canceroase incep sa se extinda in afara ovarelor, sunt prezente in fluidele din zona abdomenului si este distrusa capsula externa.

Stadiul II

In acest stadiu, cancerul se raspandeste in afara ovarului/ovarelor, in zona pelviana inferioara sau peritoneal.

• Stadiul IIA: cancerul se raspandeste in uter si / sau trompele uterine.
• Stadiul IIB: cancerul se raspandeste in alte tesuturi din pelvis.
• Stadiul IIC: cancerul se dezvolta in alte tesuturi ale pelvisului, iar in fluidul extrasdin abdomen exista celule canceroase.

Stadiul III

In al III-lea stadiu, cancerul se raspandeste in afara zonei pelviene, in cavitatea abdominala. De asemenea, ganglionii limfatici din partea superioara a abdomenului, din spatele uterului si din zona inghinala sunt afectati.

• Stadiul IIIA: cancerul se extinde in ganglionii limfatici retroperitoneali, insa nu si pe suprafetele peritoneale;
• Stadiul IIIA (i): metastazele sunt de 10 mm sau mai mici;
• Stadiul IIIA (ii): metastazele sunt mai mari de 10 mm;
• Stadiul IIIA2: cancerul se raspandeste microscopic din zona plevina la abdomen, cu sau fara ganglioni limfatici implicati;
• Stadiul IIIB: cancerul are dimensiunea de 2 cm (sau mai mic), se raspandeste vizibil in zona pelvisului spre abdomen, se poate raspandi in ganglionii limfatici (insa nu e o regula);
• Stadiul IIIC: cancerul se raspandeste vizibil in zona pelvisului si in zona abdominala, este mai mare de 2 cm, cu sau fara raspandire in ganglionii limfatici retroperitoneali.

Stadiul IV

In acest stadiu, cancerul se raspandeste la organele si tesuturile din afara pelvisului si regiunii abdominale, fiind cea mai avansata faza a bolii.

• Stadiul IVA: cancerul se raspandeste în lichidul din jurul plamanilor;
• Stadiul IVB: cancerul se raspandeste in organele din afara abdomenului si la ganglionii limfatici din zona inghinala si din afara cavitatii abdominale.

Tesutul sanatos este format din mai multe tipuri diferite de celule grupate impreuna. Atunci cand cancerul arata asemanator cu tesuturile normale si contine diferite grupari celulare, se numeste tumoare diferentiata sau de grad scazut. Daca tesutul canceros arata foarte diferit de tesutul normal, el se numeste tumora de grad inalt sau slab diferentiata.

6. Masuri de preventie

Pentru moment, inca nu s-a descoperit modalitatea prin care cancerul ovarian poate fi prevenit, insa putem reduce riscul aparitiei acestuia prin urmatoarele recomandari:

• Alaptarea la san: cu cat o femeie alapteaza mai mult, cu atat este mai redus riscul de a dezvolta cancer ovarian.
• Sarcina: riscul unei femei de cancer ovarian scade invers proportional cu numarul sarcinilor.
• Proceduri chirurgicale: femeile care au suferit o ligatura tubara sau o histerectomie, pot avea un risc mai scazut de a dezvolta cancer ovarian.
• Alimentatie sanatoasa: se recomanda a seconsuma alimente sanatoase (de preferinta BIO, alimente vii, neprocesate) si introducerea activitatii fizice in rutina zilnica.

Cancerul ovarian reprezinta a patra cauza de mortalitate prin cancer la femei, iar in tara noastra a doua dupa cancerul de col uterin, fiind cea mai grava forma dintre procesele maligne ale aparatului reproductiv. Mai putin de o treime din totalul cazurilor de cancer de ovar sunt diagnosticate inainte de a metastaza. In general, cancerul ovarian este mai des intalnit in tarile industrializate, in care femeile nasc mai putini copii. Specialistii estimeaza ca 1 din 70 de femei dezvolta cancer ovarian de-a lungul vietii.

Comparativ cu alte cancere genitale, procentul poate parea scazut, insa agresivitatea lui il face sa ramana una din principalele cauze de mortalitate prin neoplazii la femei. Exista o mare varietate de tumori ovariene, insa peste 90% dintre cele maligne sunt de tip epitelial. Cancerul ovarian este diagnosticat mai ales la pacientele de peste 40 de ani, varful maxim al incidentei afectiunii fiind in decada a sasea de varsta. Cancerul ovarian apare in special la femeile care au trecut in menopauza, specialistii fiind de parere ca dereglarile hormonale care caracterizeaza aceasta perioada au un important rol in promovarea carcinogenezei. In cazul in care in antecedentele familiale exista astfel de afectiuni, sansele de aparitie a cancerului sunt si ele mult mai crescute comparativ cu populatia generala. Se pare ca si cancerul de san poate influenta aparitia consecutiva a cancerului ovarian, aceasta agregare neoplazica fiind observata la din ce in ce mai multe paciente.

Cancerul ovarian are aproape 40 de forme diferite, unele dinte ele fiind insa predominante. Ovarul este alcatuit din trei tipuri de tesut: epiteliul, capsula care inconjoara ovarul, tesutul din care sunt formate ovulele di tesutul intern stromal, de sustinere a ovulelor. In jur de 85-90% dintre cancerele ovariene sunt epiteliale, localizate pe tesutul exterior al ovarelor. Cele mai frecvente sunt numite chistadenocarcinoame seroase. Termenul de „seros ” se refera la continutul de lichid sau ser al tumorii. „Adeno” semnifica dezvoltarea tumorii in tesutul glandular. Unele tumori canceroase ale epiteliului contin o substanta asemanatoare unui gel. Acestea sunt numite chistadenocarcinoame mucinoase. Atat cele seroase, cat si cele mucinoase pot avea un continut de substanta solida. Tumorile structurii ovariene interne sunt numite tumori stromale. Acestea pot produce hormoni si cauza tulburari hormonale. De exemplu, tumorile celulelor granuloase (care inconjoara ovulul, pe masura ce acesta se dezvolta) produc estrogeni.

Femeile cu astfel de tumori pot avea sangerari vaginale , cauzate de nivelul foarte ridicat de estrogeni pe care il produc. Femeile cu tumori stromale care produc progesteron pot observa simptome de masculinizare: o pilozitate faciala excesiva, acnee, comportament agresiv. Aceste tumori sunt rare, cu aparitie ocazionala la femeile mai varstnice.

Tumorile tesutului care alcatuieste ovulul sunt numite tumori cu celule germinative sau tumori embrionare. Cele mai raspandite sunt teratoamele chistice, numite si chisturi dermoide. Nu sunt canceroase, dezvoltandu-se foarte frecvent la femeile mai tinere. Pot contine orice fel de tesutorganic, inclusiv par, dinti sau cartilagiu. Ovulul este, in fond, o celula pluripotenta, capabila sa reproduca orice celula a organismului; celulele embrionare disfunctionale pot produce, prin urmare, orice fel de tesut organic. Deoarece celulele embrionare bolnave nu sunt fecundate, dezvoltarea lor nu este declansata printr-un mecanism natural. Oamenii de stiinta nu cunosc cauza care declanseaza dezvoltarea si diviziunea lor.

Aceste tumori se diagnosticau prin radiografie si cautarea de tesut dentar in masa ovariana. Cancerul ovarin se poate extinde si metastaza atat pe caile clasice hematogene si limfatice, cat si prin diseminare peritoneala sau pasaj transdiafragmatic. Diseminarea intraperitoneala reprezinta una din cele mai caracteristice cai de extindere a cancerului ovarian. O data ce au rupt capsula ovarului, celulele sunt preluate de lichidul peritoneal si se pot implanta ulterior oriunde in interiorul cavitatii abdominale, ducand la aparitia multiplelor metastaze. Cel mai adesea zonele predilecte de implantare sunt cele aflate pe traiectul fluxului lichidului peritoneal, acest fluid urmand o anume directie in cavitate, el necirculand haotic.

Ulterior, indiferent unde au ajuns, celulele vor da nastere unor alte tumori. In cazurile avansate, cancerul poate infiltra si ganglionii locoregionali. Metastazele abdominale sunt deosebit de periculoase deoarece pot influenta foarte mult sansele de vindecare ale pacientei. Simptomele induse de existenta lor afecteaza si scad semnificativ calitatea vietii si pot fi raspunzatoare de afectiuni renale, intestinale, hepatice. Datorita faptului ca nu exista o inchidere etansa intre cavitatea abdominala si cea toracica, riscul ca un cancer diseminat in peritoneu sa ajunga in torace este foarte crescut. Exista numeroase orificii prin care celulele neoplazice vehiculate prin fluidul peritoneal pot sa strabata diafragma si sa contamineze plamanii, mediastinul. Ovarele pot fi locul initial de aparitie a cancerului insa pot sa fie si locuri in care metastazeaza alte neoplazii. Cele mai frecvente metastaze cu o astfel de localizare apartin cancerelor de san, colon, stomac, endometru.

Factori de risc

Cu toate ca nu sunt inca stabilite cauzele exacte, specialistii au reusit sa identifice o parte dintre factorii de risc care conduc la aparitia cancerului ovarian. Varsta este unul dintre factorii de risc. Pacientele varstnice sunt mai frecvent diagnosticate in stadii avansate. Varsta medie pentru toate stadiile este de 63 ani. Inainte de 45 ani, leziunea maligna ovariana este relativ rara.

Antecedentele familiale: Majoritatea femeilor cu cancer ovarian au o ruda de grad apropiat care a fost diagnosticata cu cancer mamar sau cancer de ovar. Femeile cu istoric familial pozitiv au un risc mai crescut de a dezvolta cancer ovarian la varste mai tinere, sub 40 de ani, ceea ce este totusi neobisnuit pentru epidemiologia acestui tip de cancer (el aparand de obicei la femeile trecute de 50 de ani). In plus, ereditatea poate si ea sa influenteze riscul, fiind demonstrat ca mutatiile genelor BRCA 1 si 2 se coreleaza in mod direct cu un risc mult crescut de aparitie a cancerelor mamare si ovariene. Femeile cu astfel de mutatii genice au un risc de 16- 60% de a fi diagnosticate cu cancer ovarian. Riscul genetic se poate manifesta in 3 etape: cancer ovarian familial, sindromul de cancer familial glanda mamara/ovar, sindromul de cancer de colon nepolipos ereditar (sindromul Lynch II – grupeaza multiple adenocarcinoame precum si alte procese maligne gastrointestinale si genito-urinare. Un alt factor este infertilitatea. In general se considera ca scaderea fertilitatii se asociaza cresterii riscului cancerului ovarian si ca infertilitatea este un factor de risc independent.

Terapia hormonala de substitutie (THS) – relatia intre cancerul ovarian si acest tip de tratament este controversata. Datele actuale nu evidentiaza o crestere a riscului in relatie cu durata THS

Lactatia – influenta acestui factor nu este clarificata, desi se sugereaza un oarecare grad de protectie comparativ cu femeile care nu alapteaza.

– Menstruatia precoce (sub 12 ani) si instalarea tardiva a menopauzei. Cu cat femeia are mai multe cicluri menstruale, cu atat si riscul creste semnificativ.

– Sindromul ovarelor polichistice: poate fi un factor de risc prin secretia crescuta de hormoni androgeni care caracterizeaza aceasta afectiune.

In prezent specialistii cerceteaza si alti factori care pot influenta negativ riscul de aparitie al cancerului ovarian, printre care expunerea la azbest, istoric personal de endometrioza si chisturi ovariene, fumatul si dieta alimentara bogata in lactoza.

Exista insa si factori protectori, cum ar fi contraceptia orala, care mimeaza sarcina prin suprimarea ovulatiei si prin reducerea secretiei gonadotrofinelor hipofizare. Utilizarea contraceptivelor orale reduce riscul cancerului ovarian. Alti factori protector sunt ovariectomia, histerectomia si sterilizarea

Simptome

Cancerul ovarian se manifesta doar in putine cazuri printr- o stare generala alterata, prin aparitia modificarilor de tranzit intestinal, aparitia senzatiei de balonare, a flatulentei, senzatii de penitudine, eructatii, diminuarea apetitului. In unele cazuri,astfel de simptome sunt resimtite pentru o perioada de 6- 12 luni anterior diagnosticarii de certitudine a cancerului. Fiind localizate profund, chiar si cresteri moderate ale volumului ovarelor, nu determina simptome caracteristice. Alte simptome ale cancerului ovarian sunt:

– Durere lombara sau abdomino-pelvina;

– Hemoragii vaginale anormale, in special dupa menopauza;

– Aparitia unei scurgeri si secretii vaginale mucoase sau mucosangvinolente;

– Durere in timpul actului sexual (dispareunie);

– Marirea in dimensiuni a abdomenului si chiar palparea unei formatiuni tumorale la acest nivel;

– Dispnee (Dispneea este o tulburare a respiratiei caracterizata prin modificarea ritmului si intensitatii miscarilor respiratorii);

– Menstre neregulate;

– Astenie;

– Modificarea tranzitului intestinal, indiferent ca este vorba de constipatie sau diaree;

– Modificarea frecventei mictiunilor, aparitia mictiunilor imperioase, a poliuriei;

– Scadere neintentionala in greutate;

Tipuri de cancer ovarian

Simptomele cancerului ovarian

Cancer ovarian – Riscuri și cauze

Analize de sânge pentru cancerul ovarian

Tipuri – Cancerul ovarian epitelial

Etapele cancerului ovarian – etapa 1

Etapele cancerului ovarian – etapa 2

Etapele cancerului ovarian- etapa 3

Etapele cancerului ovarian- etapa 4

Deciziile de tratament

Scanare cu ultrasunet

Tumori ovariene limită

Tumorile stromale ale cordonului sexual

Tumori ovariene cu celule germinale

Cancerul trompei uterine

Tipuri – Cancerul ovarian epitelial

Laparotomie

Tipuri de intervenții chirurgicale

Îndepărtarea lichidului abdominal

Teste pentru diagnosticare